O zi obișnuită, senină. Dolomiții întîmpină lumea cu calmul veșnic, misterios al munților din orice colț de lume. E ziua cînd Papa Ioan Paul al II-lea și suita au pornit într-o drumeție. Ceva deloc bizar pentru Suveranul Pontif, cunoscut drept un tip sportiv, mare iubitor de natură. Ascensiunea nu e dintre cele mai ușoare, însă tocmai Papa e cel care fixează ținta finală a călătoriei: o cruce plantată pe un vîrf ce se zărește slab în depărtare. Și pornește vitejește la drum, potrivindu-și pasul într-o cadență vioaie. În scurt timp, însoțitorii săi rămîn mult în urmă, epuizați de efort. Nu mai pot continua. Zîmbind înțelegător, Papa e de acord ca suita să se odihnească și să-l aștepte acolo pînă cînd se va întoarce. Îl ia însă cu el pe Joaquin Navarro-Valls, purtătorul de cuvînt de la Vatican.

"Era Papa!"
A fost nevoie de alte trei ore pentru a ajunge la cruce. Suveranul Pontif e îmbrăcat în haine de drumeție, una dintre puținele dăți cînd lumea îl putea vedea fără veșmîntul preoțesc. În timpul ascensiunii, cei doi călători s-au încrucișat cu un grup de turiști germani, aflați în coborîre. Ioan Paul al II-lea le adresează cîteva cuvinte de salut în germană, apoi își continuă drumul. Cîteva zeci de metri parcurse și Navarro aude un strigăt de uimire: "Dumnezeule din Ceruri! Era Papa!".

Astfel de întîmplări pigmentează povestea unui papă care a arătat că poate fi ceea ce lumea numește deschis în vederi fără a nesocoti însă legile stricte ale bisericii catolice.

Schi la 73 de ani
Născut pe 18 mai 1920, la Wadowice, un orășel polonez cu 8.000 de catolici și 2.000 de evrei situat la 35 de mile sud-vest de Cracovia, Karol Wojtyla a fost un puști robust. Îi plăcea să schieze, să facă drumeții și ascensiuni pe munte, să meargă cu kaiacul și să înoate în apele umflate ale rîului Skawa. Mai tîrziu, a ajuns portarul echipei de fotbal a școlii la care învăța. Se spune, de asemenea, că a jucat pentru o formație de amatori, Wostlya. Din vremea tinereții datează și pasiunea sa pentru compunerea problemelor de șah. A continuat să schieze pînă în 1993, cînd a suferit o operație de înlocuire a femurului cu unul artificial și de atunci a fost nevoit să se deplaseze cu ajutorul unei cîrje. O viață în care sportul a avut rolul ei deloc de neglijat. Poate tocmai pentru că face parte din viziunea largă a Papei despre lume: un spațiu al înfrățirii, al prieteniei și al competiției corecte.

Papa Ioan Paul al II-lea a rămas un admirator al naturii. Această imagine îl arată în timpul vacanței din 2004, contemplînd o priveliște montană din Val Ferret, în nord-estul Italiei

ROBLEME DE SĂNĂTATE
Suferințele Papei
Încă din copilărie, Ioan Paul al II-lea a trecut pe lîngă moarte. Apoi, problemele s-au înmulțit

Micul Karol Wojtyla, viitorul papă (foto, la 10 ani, după prima comuniune), încă nu avea 9 ani cînd a rămas orfan de mamă, aceasta stingîndu-se din viață din cauza problemelor cu inima și rinichii. Trei ani mai tîrziu a murit fratele său, Edmund, medic, din cauza unei epidemii de scarlatină. Și Papa a trecut pe lîngă moarte în adolescență, după ce a fost lovit de un tramvai și apoi de un camion, în 1944.

Ca adult a suferit de un umăr dislocat, fractură de femur (înlocuit cu unul artificial) și îndepărtarea unei tumori precanceroase la colon (1992). A fost operat de apendicită în 1996, iar în 2001 unul dintre medicii săi a recunoscut că Suveranul Pontif suferă de Parkinson. Cea mai grea încercare a fost însă cea din 1981, cînd asupra sa a avut loc un atentat . Turcul Mehmet Ali Agca l-a împușcat pe cînd Papa traversa Piața San Pietro din Roma, gloanțele atingîndu-l în abdomen, brațul drept și mîna stîngă.

Soluția salvatoare
Pe seama Papei s-a lansat unul dintre cele mai spumoase mesaje născocite de fanii italieni. Pe 5 martie, tifosii Romei au arborat la meciul cu Juve o pancartă pe care au scris "dacă Agricola era medic la Vatican, Papa ar fi schiat și acum", aluzie la condamnarea de 22 de luni primită de doctorul lui Juventus pentru substanțele dopante prescrise jucătorilor.

Atletele la Vatican
Acum un an, pe 31 martie 2004, cu ajutorul Federației Italiene de Atletism, cinci dintre campioanele olimpice ale României, Iolanda Balaș, Gabriela Szabo, Viorica Viscopoleanu, Mihaela Peneș și Doina Melinte, au fost primite de Papă, la reședința acestuia de la Vatican (foto). "Avea o figură luminoasă și un zîmbet cald. Ne-a dat binecuvîntarea. A avut răbdare să ne asculte. Cadoul ce l-a impresionat cel mai mult a fost un ou de struț dăruit de Doina Melinte, pe care era pictat chipul Fecioarei Maria!", a povestit Iolanda Balaș. Și Gabriela Szabo a fost emoționată de întîlnirea cu Suveranul Pontif: "Am avut un moment în care m-am simțit hipnotizată de privirea lui!", a spus ea. / Cristian Roman

Monica Roșu și-a dorit să-l vadă
Una dintre componentele lotului olimpic feminin de gimnastică al României, Monica Roșu, este catolică. Ea chiar își dorea sa-l vadă personal în acest an pe Papă, în cadrul unei vizite la Vatican, ce urma să fie intermediată de Comitetul Olimpic Italian și la care urmau să participe și celelalte gimnaste, alături de Octavian Belu și Mariana Bitang. / Cristian Roman

De-a lungul celor 26 de ani cît a stat în scaunul papal, Ioan Paul al II-lea a binecuvîntat mulți sportivi. Așa s-a întîmplat cu fostul mare ciclist Eddy Merckx și echipa Amore e Vita sau cu fotbalistul Roberto Baggio
gsp.ro